Dr. CARAMOCI ADELA - medic primar medicină sportivă, asistent
universitar, competenţă homeopatie, consult antropometric, vize medicină sportivă,
nutriţie si suplimente nutritive, consult homeopat.

Despre homeopatie
Pentru acela dintre dvs. care se supune prima oară unei
consultaţii homeopate, experienţa poate părea puţin ciudată:
medicul homeopat pune foarte multe întrebări, la unele dintre
ele nici măcar nu puteţi răspunde fără un timp prealabil de
gândire de si toate au un singur subiect: dumneavoastră. Pe ce
parte dormiţi? Ce anotimp preferaţi? Vă place ploaia? Sunteţi
friguros? Ce visaţi? etc. si multe altele care privesc nu doar boala
dar si viaţa dvs. în general. În plus, medicul va solicita un timp pentru „analiza cazului”,
iar reţeta prescrisă nu seamănă cu cea cu care sunteţi obisnuiţi.
Medicamentele se numesc „remedii”, iar forma lor este
neobisnuită: tubuleţe ce conţin granule dulci ce se pun sub limbă.
Nu aveţi voie să atingeţi granulele direct cu mâna, nici să le
ţineţi lângă parfumuri sau substanţe aromate, nici să consumaţi
în timpul tratamentului produse mentolate (drajeuri, gumă) si
nici măcar să folosiţi pastă de dinţi cu mentă.
Rezultatele spectaculoase obţinute de homeopatie nu se
datorează miracolului ci principiilor stiinţifice pe care se
întemeiază această „altă medicină”, chiar dacă progresul omenirii
nu a permis până în acest moment, elucidarea întregului
mecanism de acţiune.
Hippocrate, părintele medicinei, a descris două metode de
vindecare a omului bolnav:
1. prin contrarii
2. prin similaritate
Medicina pe care o cunoastem cu toţii astăzi, numită si
medicina allopată, este medicina care vindecă prin contrarii.
În acest fel acţionează, de exemplu, un antiacid care se
administrează în cazul unei hipersecreţii acide gastrice: baza
neutralizează acidul.
Homeopatia este medicina care vindecă prin similaritate.
Principiul similitudinii este ilustrat de proverbul „cui pe cui
se scoate”.
Substanţa care produce simptome la omul sănătos, vindecă
aceleasi simptome la omul bolnav.
Explicaţia acestui fenomen o reprezintă eliberarea energiei
de la nivel atomic. Materia, asa cum a demonstrat si Einstein,
este de fapt energie sublimată, energie ce poate fi eliberată si
valorificată. În homeopatie ea este utilizată în scop terapeutic.
În acest fel a fost rezolvată o problemă ce preocupase de multe
secole gândirea medicală: efectele adverse ale medicamentelor.
În ceea ce priveste mecanismul îmbolnăvirilor, medicina
homeopată consideră că nu microbul sau virusul este
la originea bolii ci cresterea susceptibilităţii, „slăbirea”
organismului, scăderea nivelului său energetic determină
predispoziţia organismului către boală. Asa se explică faptul că
nu toţi oamenii care au venit în contact cu un microorganism
fac boala respectivă. În practica homeopată, se urmăreste nu
distrugerea agenţilor patogeni (ca în medicina allopată) ci
aducerea organismului în acea stare care să nu permită grefarea
sau înmulţirea acestora.
În plus, simptomele unui bolnav sunt privite de către medicina
homeopată ca încercări ale organismului de a se vindeca sau de
a semnala o suferinţă si în această calitate ele au o importanţă
foarte mare în recunoasterea si tratarea bolnavului, spre
deosebire de medicina allopată care priveste simptomele ca pe
niste perturbări ale organismului ce trebuiesc suprimate. Asa
se explică anamneza riguroasă la care este supus pacientul care
se adresează homeopatiei.
Totalitatea simptomelor si a caracteristicilor personale
creează imaginea unui organism dereglat care trebuie suprapusă
ulterior peste imaginea dată de totalitatea simptomelor pe
care le produce un remediu într-un organism sănătos. Acest
remediu, are capacitatea de a vindeca pacientul.
Misiunea medicului homeopat este destul de dificilă din
moment ce trebuie să aleagă unul din cele peste 30.000 de
remedii cunoscute la ora actuală care se suprapune cel mai
bine peste simptomatologia pacientului, incluzând-o si pe cea
psihică.
În acest context, considerăm că homeopatia este medicina
care vindecă după principiul „există bolnavi si nu boli”, enunţat
de altfel tot de către Hippocrate, fiecare organism fiind privit ca
un tot unitar si vindecat ca atare(nu doar organul care suferă).